Postări
Biroul din Berlin al European Council on Foreign Relations a iniţiat, cu ceva ani în urmă, un studiu relativ la preferinţele, partenerii, politicile angajate şi influenţa pe care o exercită ţările membre ale Uniunii Europene.
Din punct de vedere metodologic, a fost selectat un eşantion reprezentativ pentru populaţia expusă studiului (UE 28) prin cumularea de sub-eşantioane proporţionale din ţările membre. Autorii numesc această metodă "Proiecţie Mercator" (vezi o referinţă aici).
Datele obţinute şi interpretate sunt integrate unui proiect mai larg numit "Rethink Europe". Rezultatele sunt interesante şi ilustrative deşi Uniunea Europeană pare a fi o realitate mult mai complexă decât ne-ar permite să aflăm cele mai sofisticate studii.
Practic, studiul ECFR Berlin identifică care sunt priorităţile unei ţări / grup, ce politici comunitare favorizează, cu cine se aliază pentru a le îndeplini şi, nu în cele din urmă, care este influenţa reală pe care o exercită în cadrul Uniunii Europene.
Putem, de exemplu, intui cât de important este Luxemburg în interiorul UE. Studiul ECFR Berlin măsoară însă cu oarece metodă care sunt parametrii acestei influenţe, în relaţie cu cine şi în ce domenii se manifestă.
Pentru 2018, datele generale ale studiului pot fi consultate aici.
Astfel, in 2018 au fost intervievați cca 887 de înalți funcționari, diplomați, universitari și jurnaliști din toate țările membre. Am coordonat, pentru Romania, colectarea datelor in acest studiu.
Sunt constituite o serie de grupuri în interiorul UE28. "Fondatorii", "Cei şase mari", "Cei şapte avuţi", "Ceilalţi şapte din sud" etc. O putem numi geografie variabilă a Uniunii. Alţii o mai numesc şi "Europa cu mai multe viteze". Interesul nostru este ca aceste geografii variabile să nu se formalizeze.
România este, alături de Slovenia, Croaţia şi Bulgaria, în rândul "neafiliaţilor". Nu are un "trib" al său. Nu este parte a Vişegrad, singurul grup la care putea să aspire şi nici nu poate constitui un grup nou in Sud-Est. În consecinţă, alianţele şi preferinţele noastre sunt mai degrabă conjuncturale deşi avem o certă compatibilitate pe termen lung cu Polonia. Putem presupune, având în vedere colaborarea rezonabilă cu Bulgaria, că influenţa "de grup" a României nu poate creşte decât prin integrarea Balcanilor de Vest în UE. O eventuală creştere a integrării UE 15+4 ar accentua însă decalajul Sud Estului.
Ţările membre. Potenţialul de coaliţie
Germania prezintă cel mai înalt potenţial de coaliţie. Poate obţine cooperare din partea celor mai mulţi membri şi poate angaja politici comunitare, cu excepţia politicii energetice comune (se opune Polonia). Urmează Franţa care obţine scoruri bune în coalizarea pentru politica de securitate comună. Cuplul franco-german continua sa "miste" Europa. Un al doilea este cel olandezo-german.
Mai departe vine Italia, în politica de migraţie, virtual depăşită de Olanda în politicile Eurozonei, apoi Spania, Suedia şi, desigur, Polonia, care a luat locul Marii Britanii. Varşovia, de fapt, fructifică coordonarea politicii de grup a Visegradului. Ungaria este pe locul 13 unde ar fi trebuit să fie Rep Cehă. Praga se află în umbra Vişegradului şi nu face nici un efort de a ieşi de acolo.
România este în plutonul 15+, după Portugalia, Rep Cehă şi Grecia. Nu poate avea o influenţă generală mai mare decât Grecia. O putem numi o "problemă structurală", pentru a nu mai arunca vina exclusiv pe partidele politice care deţin conducerea guvernului sau pe preşedinte, care ne reprezintă în Consiliul European. Sunt, desigur, multe responsabilităţi ale liderilor şi partidelor, dar să nu aruncăm pe umerii lor mai mult decât ar fi cazul.
O publicaţie a remarcat poziţia aparent neimportantă a României, însă cred că explicaţia ar trebui sa fie mai mult decât jurnalistică.
România deţine totuşi locuri mai bune în alte părţi. Este pe 16 la seriozitatea integrării şi tot pe 16 la intenţii în domeniul politicii externe şi de securitate.
Adevarul este ca iti trebuie ceva efort sa stralucesti in interiorul Uniunii Europene.
Cine a dezamăgit mai mult?
Brexit-ul este, desigur, marea dezamăgire din interiorul UE. Urmează fronda V4, unde excelează Ungaria şi Polonia. Romania este după Olanda, Italia şi Rep Cehă, deşi putea fi, de această dată, mai la coadă.
Este pe locul 11 în ce priveşte corupţia. Nu suntem ”cea mai corupta tara din UE”, fara sa insemne ca nu avem coruptie.
Într-o anumită măsură, sancţiunile la care este supus Bucureştiul de către Comisie şi Parlamentul European sunt expresia unei certe politici preventive în ideea că, în felul acesta, Bucureştiul nu va urma Ungaria şi Polonia. Se adaugă contextul electoral. Urmează alegeri europarlamentare.
În ce domenii se poate afirma România?
Din datele furnizate de ECFR Berlin, Romania are un deficit in ce priveste coeziunea, adica convergenta economica si sociala cu celelalte tari membre. Impreuna cu Bulgaria, tara noastra a redus mult din decalaje insa mai sunt cel putin la fel de multe de facut.
De aceea, in absenţa unei structuri de grup la care să adere pentru a-şi ridica potenţialul de influenţă în UE 28 şi în condiţiile absorbţiei Poloniei în V4, România reuşeşte, timid, să se plaseze pe locuri fruntaşe la câteva politicile sectoriale. Este pe locul 3 în ce priveşte preferinţa pentru o politică externă şi de securitate comună, locul 2, după Franţa, la politicile de dezvoltare şi asistenţă şi locul 5 la politice pro-atlantice.
Acorda mare importanta politicilor sociale, desi nu sunt comunitare, avand in vedere numarul mare de romani aflati in tarile UE.
În ce priveste Rusia, plutonul este condus de Polonia.
Influenţa generală a României în UE
Nu ne putem aştepta la o creştere spectaculoasă a rolului şi influenţei României în interiorul UE, daca avem în vedere condiţiile structurale la care am făcut referinţă anterior. Faptul că nu este în Schengen şi în zona Euro reduce semnificativ cotaţiile politice ale ţării noastre.
În 2016, România era cotată pe locurile 18-20 în ce priveşte preferinţele, partenerii si politicile. În 2018 este (tot) alături de Bulgaria, Irlanda şi Lituania.
În sfârşit, România este cert sub potenţialul său şi doar implicarea în politici comunitare consistente îi poate ridica ranking-ul european. Este vorba despre politicile de coeziune, desigur.
Despre acest lucru vom mai scrie.
Din punct de vedere metodologic, a fost selectat un eşantion reprezentativ pentru populaţia expusă studiului (UE 28) prin cumularea de sub-eşantioane proporţionale din ţările membre. Autorii numesc această metodă "Proiecţie Mercator" (vezi o referinţă aici).
Datele obţinute şi interpretate sunt integrate unui proiect mai larg numit "Rethink Europe". Rezultatele sunt interesante şi ilustrative deşi Uniunea Europeană pare a fi o realitate mult mai complexă decât ne-ar permite să aflăm cele mai sofisticate studii.
Practic, studiul ECFR Berlin identifică care sunt priorităţile unei ţări / grup, ce politici comunitare favorizează, cu cine se aliază pentru a le îndeplini şi, nu în cele din urmă, care este influenţa reală pe care o exercită în cadrul Uniunii Europene.
 |
| Josef Janning (centru), directorul de program ECFR Berlin, la Universitatea din Bucuresti |
Putem, de exemplu, intui cât de important este Luxemburg în interiorul UE. Studiul ECFR Berlin măsoară însă cu oarece metodă care sunt parametrii acestei influenţe, în relaţie cu cine şi în ce domenii se manifestă.
Pentru 2018, datele generale ale studiului pot fi consultate aici.
Astfel, in 2018 au fost intervievați cca 887 de înalți funcționari, diplomați, universitari și jurnaliști din toate țările membre. Am coordonat, pentru Romania, colectarea datelor in acest studiu.
Mai jos, câteva comentarii ale autorului.
"Triburile" europene. Influenţa de grup
România este, alături de Slovenia, Croaţia şi Bulgaria, în rândul "neafiliaţilor". Nu are un "trib" al său. Nu este parte a Vişegrad, singurul grup la care putea să aspire şi nici nu poate constitui un grup nou in Sud-Est. În consecinţă, alianţele şi preferinţele noastre sunt mai degrabă conjuncturale deşi avem o certă compatibilitate pe termen lung cu Polonia. Putem presupune, având în vedere colaborarea rezonabilă cu Bulgaria, că influenţa "de grup" a României nu poate creşte decât prin integrarea Balcanilor de Vest în UE. O eventuală creştere a integrării UE 15+4 ar accentua însă decalajul Sud Estului.
Ţările membre. Potenţialul de coaliţie
Germania prezintă cel mai înalt potenţial de coaliţie. Poate obţine cooperare din partea celor mai mulţi membri şi poate angaja politici comunitare, cu excepţia politicii energetice comune (se opune Polonia). Urmează Franţa care obţine scoruri bune în coalizarea pentru politica de securitate comună. Cuplul franco-german continua sa "miste" Europa. Un al doilea este cel olandezo-german.
Mai departe vine Italia, în politica de migraţie, virtual depăşită de Olanda în politicile Eurozonei, apoi Spania, Suedia şi, desigur, Polonia, care a luat locul Marii Britanii. Varşovia, de fapt, fructifică coordonarea politicii de grup a Visegradului. Ungaria este pe locul 13 unde ar fi trebuit să fie Rep Cehă. Praga se află în umbra Vişegradului şi nu face nici un efort de a ieşi de acolo.
O publicaţie a remarcat poziţia aparent neimportantă a României, însă cred că explicaţia ar trebui sa fie mai mult decât jurnalistică.
România deţine totuşi locuri mai bune în alte părţi. Este pe 16 la seriozitatea integrării şi tot pe 16 la intenţii în domeniul politicii externe şi de securitate.
Adevarul este ca iti trebuie ceva efort sa stralucesti in interiorul Uniunii Europene.
Cine a dezamăgit mai mult?Brexit-ul este, desigur, marea dezamăgire din interiorul UE. Urmează fronda V4, unde excelează Ungaria şi Polonia. Romania este după Olanda, Italia şi Rep Cehă, deşi putea fi, de această dată, mai la coadă.
Este pe locul 11 în ce priveşte corupţia. Nu suntem ”cea mai corupta tara din UE”, fara sa insemne ca nu avem coruptie.
Într-o anumită măsură, sancţiunile la care este supus Bucureştiul de către Comisie şi Parlamentul European sunt expresia unei certe politici preventive în ideea că, în felul acesta, Bucureştiul nu va urma Ungaria şi Polonia. Se adaugă contextul electoral. Urmează alegeri europarlamentare.
În ce domenii se poate afirma România?
De aceea, in absenţa unei structuri de grup la care să adere pentru a-şi ridica potenţialul de influenţă în UE 28 şi în condiţiile absorbţiei Poloniei în V4, România reuşeşte, timid, să se plaseze pe locuri fruntaşe la câteva politicile sectoriale. Este pe locul 3 în ce priveşte preferinţa pentru o politică externă şi de securitate comună, locul 2, după Franţa, la politicile de dezvoltare şi asistenţă şi locul 5 la politice pro-atlantice.
Acorda mare importanta politicilor sociale, desi nu sunt comunitare, avand in vedere numarul mare de romani aflati in tarile UE.
În ce priveste Rusia, plutonul este condus de Polonia.
Influenţa generală a României în UE
Nu ne putem aştepta la o creştere spectaculoasă a rolului şi influenţei României în interiorul UE, daca avem în vedere condiţiile structurale la care am făcut referinţă anterior. Faptul că nu este în Schengen şi în zona Euro reduce semnificativ cotaţiile politice ale ţării noastre.
În 2016, România era cotată pe locurile 18-20 în ce priveşte preferinţele, partenerii si politicile. În 2018 este (tot) alături de Bulgaria, Irlanda şi Lituania.
În sfârşit, România este cert sub potenţialul său şi doar implicarea în politici comunitare consistente îi poate ridica ranking-ul european. Este vorba despre politicile de coeziune, desigur.
Despre acest lucru vom mai scrie.
