marți, 16 august 2016

Cancelarul termosului de cafea

În 1998, la finalul unui stagiu universitar la Kiel, am vizitat capitala Germaniei la invitaţia MAE federal. Era a doua călătorie, după cea din 1995, prilejuită de un periplu diplomatic la Paris si Bonn, unde am fost trimis să documentez reconcilierea franco-germana.

Am ajuns la Bonn în august, în mijlocul verii. In micul oraş de pe malul Rhinului pregătirile pentru mutare la Berlin erau în toi. Se împacheta destul de rapid. De altfel, după război, o bună parte a administraţiei federale s-a instalat în birouri modulare. Probabil pentru a sublinia caracterul temporar al împrejurărilor. Drept exemplu, cancelaria federală, găzduită în curtea unui vechi conac, era straniu cocoţată pe nişte piloni de metal în vârful cărora erau montate, la vremea vizitei mele, biroul lui Helmut Kohl şi ale colaboratorilor. 

Kanzlerbungalow era o lucrare temeinică, dar totuşi tranzitorie. Pe una din laturile curţii, aşezată printre copaci, o mică terasă acoperită unde, la începutul anilor 1990, Kohl negociase reunificarea cu Gorbaciov şi George Bush Sr.
Pe unul din colţuri, opus celui unde se făceau primirile oficiale, se afla vechea Bundeskanzleramt - Palatul Schaumburg, conacul unei notabilităţi locale devenit reşedinţă a cancelarului Germaniei după război - Konrad Adenauer.

Biroul lui Adenauer este la etajul I, pe la jumătatea holului, pe partea stângă. Curatoarea prezintă obiceiurile primului cancelar după 1945: dimineaţa venea foarte devreme, de obicei pe jos. Cancelarul de 73 de ani purta în mână o geantă de piele din acelea nemţeşti. În timpul mersului, inevitabil balansa geanta şi un lichid se scurgea intermitent pe la una din mărgini. De vină era un termos de cafea.

Termosul şi geanta de piele sunt acum obiecte de inventar în biroul lui Adenauer, vechea cancelarie fiind reşedinţă secundară şi muzeu în zilele noastre. Stau şi reflectez: cunoscut pentru modestia şi simplitatea sa, cancelarul Germaniei venea cu tramvaiul sau pe jos la serviciu şi aducea cafea şi sandwich de acasă! Politica are o certă dimensiune morală. În serviciul public, politicienii adevăraţi dau, nu iau! Reconstrucţia Germaniei cu asta a început. Adenauer este un exemplu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu