Postări
Summit-ul de vară 2017 al Consiliului UE a avansat unul dintre cele mai curajoase proiecte: creșterea gradului de integrare a apărării statelor membre. Tratatul de la Lisabona din 2009 permite ceea ce se numește ”opt-in”, adică posibilitatea ca un număr de țări membre UE să inițieze cooperare aprofundată într-un domeniu fară a fi nevoie de acordul tuturor. Ulterior, alte state membre se pot alătura.
Întâlnirea informală de la Roma din 25 martie anul curent, cu ocazia aniversării a 60 de ani de existență a CEE/UE, a reomologat prevederea din Tratatul de la Lisabona, numită acum ”cooperare flexibilă” și despre care am mai scris aici.
Acum, Consiliul de vară al UE a făcut un pas important în direcția apărării comune, domeniul mai puțin dezvoltat al Uniunii.
”Enhanced defense cooperation” a fost inițiată de Germania, Franța, Italia, și Spania iar faptul că la Consiliu discuția a durat cinci minute înseamnă că detaliile erau deja agreate. Doamna Merkel a menționat că ”acesta este un exemplu de domeniu în care ne-am mișcat foarte repede în ultimele luni și am obținut un progres semnificativ”.
Donald Tusk îl consideră un ”pas istoric”. În termen de trei luni statele membre ar trebui să agreeze o listă de criterii și angajamente, la care se adaugă capacități defensive (trupe, instalații, comandamentre). Din 2020 cca 1,2 mld Euro vor fi destinați anual apării comune în bugetul UE.
În termeni politici, cooperarea avansată în domeniul apărării a fost un proiect britanic până recent. UK dorea să angajeze Franța în domeniul militar similar cumva modului în care se derula cooperarea franco-germană în domeniul pieței comune. Acum, UE merge mai departe în absența UK. Totuși, Marea Britanie este un important membru NATO și ”EU enhance cooperation” este o oportunitate de a menține un înalt nivel de cooperare cu Londra.
Teoretic, integrarea europeană în domeniul apărării nu separă țările membre de Alianța Nord Atlantică. PESCO (‘permanent structured cooperation’ – PESCO) nu este o competiția la NATO. Practic, rămâne de văzut cum se va realiza acest lucru
Țările membre UE din Europa Centrală și de Est se află în poziții diferite. Grupul Vișegrad a inițiat, la rândul său, un fel de ”cooperare avansată” în domeniul apărării. Polonia și, mai ales Ungaria sunt reținute, dacă nu chiar critice, la orice inițiativă vest europeană care nu ține cont de interesele est europene. Președintele Macron le-a sugerat însă să adopte o atitudine pozitivă.
România va trebui să își definească în următoarele trei luni o poziție clară față de inițiativa europeană ținând cont că președintele Iohannis dorește să fructifice rezultatele recentului turneu trans-atlantic și, în același timp, să consolideze poziția României în cadrul inițiativelor europene.
Cred că avem multe dintre atuurile unei bune integrări la nivel european în domeniul apărării. Reușita depinde însă de capacitatea de a translata proiectul UE în compexul de securitate al Mării Negre, adică de sursele de instabilitate regională din Orientul Mijlociu (Siria) și fostul spațiu sovietic (Ucraina). Rusia este definita la Bruxelles ca risc major de securitate.
Pentru moment, NATO / SUA sunt angajate in sustinerea "pe teren" a securitatii in Europa de Est, de la Baltica la Marea Neagra.
Întâlnirea informală de la Roma din 25 martie anul curent, cu ocazia aniversării a 60 de ani de existență a CEE/UE, a reomologat prevederea din Tratatul de la Lisabona, numită acum ”cooperare flexibilă” și despre care am mai scris aici. Acum, Consiliul de vară al UE a făcut un pas important în direcția apărării comune, domeniul mai puțin dezvoltat al Uniunii.
”Enhanced defense cooperation” a fost inițiată de Germania, Franța, Italia, și Spania iar faptul că la Consiliu discuția a durat cinci minute înseamnă că detaliile erau deja agreate. Doamna Merkel a menționat că ”acesta este un exemplu de domeniu în care ne-am mișcat foarte repede în ultimele luni și am obținut un progres semnificativ”.
Donald Tusk îl consideră un ”pas istoric”. În termen de trei luni statele membre ar trebui să agreeze o listă de criterii și angajamente, la care se adaugă capacități defensive (trupe, instalații, comandamentre). Din 2020 cca 1,2 mld Euro vor fi destinați anual apării comune în bugetul UE.
În termeni politici, cooperarea avansată în domeniul apărării a fost un proiect britanic până recent. UK dorea să angajeze Franța în domeniul militar similar cumva modului în care se derula cooperarea franco-germană în domeniul pieței comune. Acum, UE merge mai departe în absența UK. Totuși, Marea Britanie este un important membru NATO și ”EU enhance cooperation” este o oportunitate de a menține un înalt nivel de cooperare cu Londra.
Teoretic, integrarea europeană în domeniul apărării nu separă țările membre de Alianța Nord Atlantică. PESCO (‘permanent structured cooperation’ – PESCO) nu este o competiția la NATO. Practic, rămâne de văzut cum se va realiza acest lucru
Țările membre UE din Europa Centrală și de Est se află în poziții diferite. Grupul Vișegrad a inițiat, la rândul său, un fel de ”cooperare avansată” în domeniul apărării. Polonia și, mai ales Ungaria sunt reținute, dacă nu chiar critice, la orice inițiativă vest europeană care nu ține cont de interesele est europene. Președintele Macron le-a sugerat însă să adopte o atitudine pozitivă.
Cred că avem multe dintre atuurile unei bune integrări la nivel european în domeniul apărării. Reușita depinde însă de capacitatea de a translata proiectul UE în compexul de securitate al Mării Negre, adică de sursele de instabilitate regională din Orientul Mijlociu (Siria) și fostul spațiu sovietic (Ucraina). Rusia este definita la Bruxelles ca risc major de securitate.
Pentru moment, NATO / SUA sunt angajate in sustinerea "pe teren" a securitatii in Europa de Est, de la Baltica la Marea Neagra.
